Desfăşurat pe o perioadă de 12 luni, proiectul este derulat în parteneriat cu 7 ONG-uri locale: Alternative Sociale - Iaşi; Prison Fellowship Romania - Cluj; Pro Probaţiune - Dej; Fundaţia Sf. Imp. Constantin şi Elena - Focşani; CRED - Bucureşti; Asociaţia Târgovişte spre Europa; Stil Alter-nativ - Arad şi Direcţia de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor din Ministerul de Justiţie.

În România, pedeapsa cu închisoarea este excesiv folosită pentru infracţiuni cu grad mic de periculozitate, pentru minori, sau infractori primari care nu sunt violenţi şi nu prezintă un risc pentru societate. Condamnaţii sunt întreţinuţi din banii publici în penitenciare, iar privarea de libertate face foarte dificilă reintegrarea socială şi evitarea recidivei odată cu liberarea.

Prin munca în folosul comunităţii ca sancţiune penală, unor astfel de infractori li se poate impune desfăşurarea, în timpul lor liber, sub supravegherea judecătorului şi a consilierilor serviciilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunale, a unei munci neremunerate de natură a aduce beneficii comunităţii. Condamnatul nu mai este astfel separat de familia şi comunitatea faţă de care are responsabilităţi şi care îl poate ajuta în a-şi dezvolta un mod de viaţă pro-social. Munca în folosul comunităţii este deci o modalitate mai puţin costisitoare din punct de vedere economic şi social pentru comunitate, iar punerea în aplicare a muncii în folosul comunităţii poate contribui la construirea unui sistem de justiţie mai uman, care ţine seama de nevoile reale ale comunităţii şi nu de interese politice sau economice.

Pentru ca munca în folosul comunităţii să poată fi aplicată cu succes este nevoie de o atitudine favorabilă a publicului larg faţă de acest tip de justiţie restaurativă. Se impune de aceea o informare corectă şi constantă a publicului în legătură cu eficienţa şi semnificaţia socială a muncii în folosul comunităţii.

Proiectul PRI cultivă mecanisme democratice participative prin sprijinirea comunităţilor, în cadrul politicii penale restaurative conturate de noul Cod Penal, pentru punerea în executare a sentinţelor cu muncă în folosul comunităţii.

În esenţă, ceea ce este necesar şi ceea ce propunem şi prin activităţile din acest proiect, este un proces prin care practici pozitive sunt identificate progresiv şi promovate prin experimente monitorizate.